La origine, pisica vânează în zori sau seara, fapt care a dus la dezvoltarea simțurilor sale și la o percepție a universului diferită de a oamenilor, care la un moment dat i-au atribuit chiar puteri supranaturale. Auzul pisicii este foarte sensibil la frecvențele înalte, mergând până la 30 000 Hz, în timp ce urechea umană este limitată la 20 000 Hz. Deși câmpul vizual al pisicii este, ca și auzul, mult mai larg decât cel uman, contrar unei credințe răspândite, pisica este incapabilă de a vedea în întuneric deplin; totusi pisica are o vedere nocturnă excelentă. Cu toate acestea, pisicile văd doar doua culori: albastru și verde; ele disting foarte greu nuanțele între roșu și verde. Simțul mirosului la pisică este de patruzeci de ori mai dezvoltat decât al omului. De asemeni bine dezvoltat, simtul tactil permite pisicii să-și utilizeze mustățile pentru a evita obstacolele în întuneric total, prin detecția variațiilor de presiune a aerului. Prezența unui organ vestibular, și el deosebit de dezvoltat, îi conferă pisicii simțul remarcabil al echilibrului, astfel explicându-se facultatea ei de a se intoarce rapid în aer pentru a “cadea întotdeauna în picioare“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu